|
IGOR VIERU
Tablou biografic
Lumina zilei Igor Vieru o vede la 23 decembrie 1923 in satul Cernoleuca, Donduseni.
Tata lui, Dumitru, pe langa multe alte meserii, mai avea si pasiunea desenului. Indragostita de arta populara era si mama lui, Ana.
De la parinti, a luat viitorul pictor darul de talent, stropul de soare si suflet pentru panze si culori.
Absolveste scoala primara, intra in gimnaziul din satul vecin, Climauti. Greutatile vietii insa il impun sa-si intrerupa invatatura, si Igor, la indemna a doi consateni, pleaca in Romania, unde munceste in mai multe locuri, indeletnicirea-i de baza ramanand arta plastica.
La bastina revine in 1944. Cu doua valize de carti, pe care, de fapt e nevoit sa le inprastie pe drumuri. Acasa ajunge doar cu un dictionar si o istorie a artei.
Se angajeaza invatator de limba franceza, la Horodiste.
Primele creatii a lui Igor Vieru au fost executate pe sticla. Picturile acestea repezentau diferite imagini din viata pe care invatatorul Igor Vieru le demonstra elevilor pentru a le cultiva gustul estetic. Cu parere de rau, miniaturile date nu s-au pastrat.
In 1946 se inscrie direct in anul trei - la scoala de arte plastice din Chisinau pe care o absolveste in 1949.
Doi ani e pedagog la scoala de pictura din Calarasi.
Revine la Cernoleuca, invatator.
In 1953 participa la expozitia republicana cu panza “Ion Creanga ascultand povestile lui mos Bodranga”. Aceasta lucrare il deschide catre spectatori, il ajuta sa-si croiasca propria cale spre Uniunea artistilor plastici din U.R.S.S. al carui membru devine.
Din 1957 se stabileste cu traiul la Chisinau. Un timp lucreaza la “Chiparus”. Mai tarziu e numit director al Muzeului de arte plastice din Chisinau, apoi expert al comisiei de atestare a lucrarilor de arta pentru expozitii. In aceasta perioada ii apar panzele “La impartirea pamantului”, “Primavara”, “In ajunul rascoalei”, “In satul natal”.
In 1960 primeste ordinul - Insigna de Onoare, in 1963 i se ofera titlul Maestru in arte.
Detinand diferite functii, Igor Vieru colaboreaza activ cu editurile, participa la toate expozitiile republicane, unionale si cele internationale.
Indragostit de “Toamna” (1965), pictorul creeaza “Vetre calde” (1966), tripticul gravural “Ctitorii satului” (1966), contureaza “Fericirea lui Ion” (1967), “Nucarii” (1967), se contopeste cu tabloul “Sarbatoarea la Ceronoleuca” (1968) si “Vremea logodnelor” (1970).
In 1976 i se inmaneaza Premiul de Stat al R.S.S.M.
Diversa i-a fost activitatea - sincera, plina de tamaduire sufleteasca: portretist, ilustrator de carti, scenograf, pedagog, redactor artistic.
La 1982 mai face o panza “Mesterul Manole”.
La 1983 i se confera titlul - Artist plastic al poporului din R.S.S.M.
Dupa o boala indelungata, la 24 mai 1988 Igor Vieru se stinge din viata. E inmormantat la Cernoleuca.
|
|
Andrei Mudrea: "Igor Vieru - un pictor mereu asteptat"
-autor: Marcela Gafton
Autorul panzelor "Mesterul Manole", "Cate ceva despre oameni si ape", "Moara de la Cernoleuca" s.a., liricul, prin excelenta, Igor Vieru, daca ar fi trait, ar fi implinit anul acesta 82 de ani. A ramas unul dintre cei mai reprezentativi pictori si graficieni pe care i-a dat acest pamant. Plasticianul Andrei Mudrea, care l-a cunoscut, a acceptat sa ne vorbeasca despre omul Igor Vieru.
"Nu pot sa ma laud ca am fost discipolul lui Igor Vieru, pot sa ma mandresc doar cu faptul ca l-am cunoscut, iar deseori ne intalneam in atelierul lui Mihai Grecu, acolo unde imi faceam ucenicia. Acesti doi pictori de calibru au fost prieteni buni, iar atelierele lor se aflau alaturi. Din prietenia lor adevarata au iesit lucruri minunate, desi au fost destule conflicte de idei pe marginea operelor create. Am avut fericirea sa-i vad alaturi, in discutii si chiar in zamislirea unor picturi de referinta.
Ce a fost intotdeauna prioritar in viata lui Vieru? A fost un mare umanist. A purtat acest gir toata viata. E o povara nobila, fiti de acord. Frumusetea sufletului moldovenesc el a reusit s-o redea in toate lucrarile sale. Imi amintesc de tablourile pe care le expunea. Niciodata n-a participat la expozitii de dragul participarii. Fiecare prezenta a sa a fost intotdeauna un eveniment, un prilej de revelatii, o intalnire pe "podul artelor". Tablourile lui Vieru au fost intotdeauna cautate cu ardoare de vizitatori. Aducea mereu ineditul... A fost omul si pictorul care stia sa daruiasca."
Vieru solitarul?
"Nu a facut niciodata parada, excela in modestie. Prefera sa se refugieze in "cuibusorul" sau din Cernoleuca natala din partile Dondusenilor si sa creeze in tihna. Am impresia ca venea la Chisinau numai pentru a ne aduce bucurie. Nu el avea, banuiesc, nevoie de noi, sau mai exact nu in primul rand el, ci noi, cei de aici, aveam mare nevoie de el. Imi amintesc ca, atunci cand a pictat "Mesterul Manole", luni de zile il cauta lumea prin Chisinau, dar Vieru era de negasit. In schimb, atunci cand a aparut, a adus "Mesterul Manole", o lucrare ce ramane pentru eternitate. In opinia mea, el a reinviat pictura, dandu-i temelia artei populare. A fost un mare indragostit de folclor si l-a valorificat in felul sau, cu multa pasiune. I-a placut intotdeauna sa se afle printre tarani, intelepciunea lor a fost materializata in panzele sale. Se implica in muncile de la tara. Ii placea, bunaoara, sa ciopleasca. Acum imi dau seama cum s-a nascut tripticul "Fericirea lui Ion", care reprezinta un cioplitor in piatra care-si ciopleste singur destinul. Vieru a mers intotdeauna la radacinile neamului nostru. Nu, nu a fost un solitar, deoarece a fost mereu alaturi de oameni, iar oamenii i-au fost si ei alaturi. Acele radacini, Igor Vieru ni le aducea ca pe o paine calda, noua, celor aciuati la Chisinau si, apoi, modest si blajin cum era, se retragea foarte discret in Cernoleuca."
Un mare altruist
"A ajutat multi artisti, indiferent daca erau sau nu elevii lui. A fost si un pedagog extraordinar, lucrand la o scoala-internat. In prezent, ea ii poarta numele. A invatat mii de copii, orfani adunati din toata republica. Avea atata suflet in el, incat lasa atelierul, grijile, necazurile si bucuriile personale, fiind alaturi de acei copii sarmani. Imi spunea ca isi dorea sa umple golul din sufletele copiilor chinuiti cu frumusetea pe care o genereaza arta.
Vieru a crescut generatii de artisti valorosi si aici merita sa-i amintim pe Simion Zamsa sau pe Ghenadie Ticiuc. Iar acestia duc mai departe spiritul lui Igor Vieru, prin creatia lor, dar si prin aceea ca sunt si ei buni mentori.
Vieru a ramas un model de omenie, harnicie si de mare creativitate. Nu cred ca Igor Vieru a avut vreodata dusmani, nu avea talentul sa si-i faca, avea lucruri mai importante de facut.
Nu s-a intreprins totul pentru valorificarea creatiei sale si nu este doar cazul lui Igor Vieru. Nepasarea noastra traditionala ne mananca. Sunt, insa, oameni care nu uita de Vieru. Este vorba, in primul rand, de Roland Vieru, fiul artistului si de sotia lui Igor, doamna Maria, care incearca sa faca un muzeu frumos la Cernoleuca. Cred ca, pana la urma, bunatatea pe care a semanat-o Igor Vieru in aceasta viata pamanteasca trecatoare va rodi si va aduce si mai multa bunatate, iar cei care pot sa faca lucruri concrete pentru valorificarea operei artistului, o vor face. Dincolo de ani, Igor Vieru ramane un pictor mereu asteptat."
Casa-muzeu "Igor Vieru"
Actualmente in casa sa natala din satul Cernoleuca, judetul Edinet, la circa 210 km spre nord de Chisinau, functioneaza un muzeu, unde vizitatorii pot patrunde in opera lui Igor Vieru.
Pentru organizarea vizitelor aici se va contacta din timp primaria satului Cernoleuca. In sat functioneaza si o Scoala de Arte Plastice.
|
